MIC, -Ă, mici, adj. 1. Care este sub dimensiunile obişnuite; de proporţii reduse. ♢ Literă mică = minusculă. Degetul (cel) mic = cel mai subţire şi mai scurt dintre degete, aşezat lângă inelar. ♢ Loc. adv. În mic = pe scară redusă, fără amploare. ♢ Expr. A avea (pe cineva) la degetul (cel) mic = a) a dispune de cineva cum vrei; b) a fi cu mult superior altuia. ♦ Care ocupă o suprafaţă redusă. ♦ Cu capacitate redusă, puţin încăpător; strâmt. ♦ Scurt; mărunt, scund. ♦ (Substantivat, m.) Fel de mâncare din carne (de vacă) tocată, de fórma unor cârnăciori. condimentaţi şi fripţi direct pe grătar; mititel. ♦ (Despre ape, gropi, prăpăstii etc.) Puţin adânc sau (relativ) îngust. ♦ Subţire. ♦ Îngust. Pălărie cu boruri mici. 2. Puţin numeros: redus, limitat. 3. (Despre sunet, glas etc.) Puţin intens; slab, încet, stins². scăzut. 4. (Despre zi, noapte etc.) Care durează puţin; scurt. 5. De vârstă fragedă; nevârstnic; tânăr. ♢ (Substantivat) Cei mici = copiii. ♢ Loc. adv. De mic = din copilărie. ♢ Expr. Cu mic, cu mare sau mic şi mare = toată lumea. ♦ (Precedat de „cel“ sau, .cel mai„) Mezin. 6. Fără (prea) mare valoare; neînsemnat, neimportant. 7. Fig. (Despre oameni) Lipsit de nobleţe sufletească, de caracter; meschin, josnic. ♢ Expr. Mic la minte = redus, mărginit. 8. Care se află pe o treaptă inferioară într-o ierarhie. ♢ Socru mic = tatăl miresei; (la pl.) părinţii miresei. Soacră mică = mama miresei. – Probabil lat. *miccus.

Mic ≠ colosal, înalt, mare

MIC adj. v. meschin.

MIC adj., s. 1. adj. v. mărunt. 2. adj. crud, necrescut, nedezvoltat. (Plantă ~.) 3. adj. v. redus. 4. adj. v. scurt. (Un text ~.) 5. adj. v. minuscul. 6. adj. v. îngust. 7. adj. v. nespaţios. 8. adj. prost, redus. 9. adj. îngust. (Pălărie cu boruri ~.) 10. adj. v. subţire. 11. adj. v. scund. 12. adj. jos, mărunt, scund, (reg.) pitulat. (Casă ~.) 13. adj. v. pitic. 14. adj. scurt. (Creion ~.) 15. s. v. mititel. 16. adj. v. neadânc. 17. adj. subţire. (Buze ~.) 18. adj. v. ieftin. 19. adj. limitat, redus. (Un câştig ~.) 20. adj. v. neînsemnat. 21. adj. v. nevârstnic. 22. adj. v. mezin. 23. adj. scurt. (Vara, noaptea-i ~.) 24. adj. v. slab. 25. adj. redus, slab, (fig.) anemic. (O lumină ~.) 26. adj. v. scăzut. 27. adj. v. secundar. 28. adj. v. neimportant. 29. adj. v. inferior. 30. adj. puţin, redus, slab. (~ nădejde să ...) 31. adj. insuficient, puţin, redus, slab. (Are posibilităţi ~ de realizare.)

mic adj. m., f. mícă; pl. m. şi f. mici

mic s. m., pl. mici

MIC mícă (mici) 1) Care are dimensiuni mai reduse decât cele considerate normale; care este de mărime sub norma obişnuită. Masă ~ă. ♢ Degetul ~ deget aflat la extremitatea mâinii sau a piciorului. În ~ pe scurt; în sumar; în proporţii reduse. 2) A cărui intensitate este sub nivelul mediu; slab. Lumină ~ă. 3) Care este redus numeric, cantitativ. 4) Care durează mai puţin ca de obicei; de scurtă durată. 5) Care este de importanţă redusă; neînsemnat. Un ~ funcţionar. ♢ Socru mic tatăl miresei. Soacră mică mama miresei. 6) (despre persoane) Care este de vârsta copilăriei. 7) şi substantival Care s-a născut ultimul în familie; mezin. ♢ Cu ~ cu mare (sau ~ şi mare) cu toţii împreună. /<lat. miccus

Mic