NAŢIÚNE, naţiuni, s.f. Comunitate stabilă de oameni, istoriceşte constituită ca stat, apărută pe baza unităţii de limbă, de teritoriu, de viaţă economică şi de factură psihică, care se manifestă în particularităţi specifice ale culturii naţionale şi în conştiinţa originii şi a sorţii comune. [Pr.: -ţi-u-] [Var.: (înv.) náţie s.f.] – Din lat. natio, -onis, it. nazione, fr. nation, rus. naţiia.

NAŢIÚNE s. neam, popor, (înv. şi pop.) norod, (înv.) limbă, seminţie. (ă română.)

naţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. naţiúnii; pl. naţiúni

NAŢIÚN//E ~i f. Comunitate stabilă de oameni constituită istoriceşte şi apărută pe baza unităţii de limbă, de teritoriu, de viaţă economică şi de factură psihică, manifestate în particularităţile specifice ale culturii. [G.-D. naţiunii; Sil. -ţi-u-] /<lat. natio, ~onis, it. nazione, fr. nation

NAŢIÚNE s.f. Formă de comunitate etnică-socială a oamenilor, produs al dezvoltării societăţii pe o treaptă superioară, având ca trăsături definitorii comunitatea de teritoriu, a intereselor economice, a originii limbii şi culturii, o anumită factură psihică. [Pron. -ţi-u-, var. naţie s.f. / cf. fr. nation, it. nazione, lat. natio].