ORB², OÁRBĂ, orbi, oarbe, adj. 1. (Adesea substantivat) Lipsit de simţul văzului, care nu vede (deloc). ♢ Expr. A nimerit orbul Brăila sau nimeresc orbii Suceava, se spune pentru a încuraja pe cel care şovăie să se ducă într-un loc necunoscut de teamă că nu va nimeri. A se bate ca orbii = a se bate foarte tare. 2. Fig. Care nu admite alte păreri, 3. Fig. Care pare să acţioneze fără discernământ; a cărui raţiune e întunecată, tulburată de o pasiune, lipsit de clarviziune; p. ext. de temut, fioros. ♦ Complet, total. ♦ Care denotă lipsă de inteligenţă, de reflecţie, de perspicacitate. 4. Fig. Lipsit de lumină; întunecos, întunecat. 5. (În sintagmele) Fereastră oarbă sau geam orb = adâncitură în perete, de forma unei ferestre, făcută cu scop arhitectonic. Sobă oarbă = motiv ornamental de forma unei sobe; sobă care are gura în a doua cameră. Duşumea oarbă = duşumea de scânduri brute aşezate distanţat, peste care se montează parchetul. Cartuş orb = cartuş fără proiectil, folosit la exerciţii, la parade, la demonstraţii etc. Cameră oarbă = cameră fără ferestre, destinată unor scopuri speciale (în fizică, în medicină etc.). Puţ orb = puţ de mină care nu are ieşire directă la suprafaţă. – Lat. orbus.

ORB¹ s.n. (În sintagma) Orbul găinilor (sau găinii) = numele popular al unei boli de ochi care se manifestă prin imposibilitatea de a vedea seara după apusul soarelui; p. ext. miopie. ♢ Expr. A avea orbul găinilor = a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape. – Din orbi (derivat regresiv).

Orb ≠ văzător

ORB s. v. cârtiţă, sobol.

ORB adj., s. 1. adj., s. nevăzător, (pop.) chior, orbeţ. (Asociaţia ~ilor.) 2. adj. întunecat, întunecos. (Felinare oarbe.)

ORB adj. v. complet, deplin, desăvârşit, infinit, nemărginit, sărac, slab, total.

orb adj. m., pl. orbi; f. sg. oárbă, pl. oárbe

orb s. n.

ORB¹ n. : ~ul găinilor boală constând în diminuarea sau pierderea vederii în condiţii de iluminare redusă. ♢ A avea ~ul găinilor a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape. /v. a orbi

ORB² oárbă (orbi, oárbe) 1) şi substantival (despre fiinţe) Care nu vede cu amândoi ochii. Cal ~. Alfabet pentru orbi. ♢ A se ţine (de ceva) ca ~ul de gard a urma întru totul modelul imitat. ~ului degeaba îi spui că s-a făcut lumină pe cel prost în zadar îl povăţuieşti. 2) fig. Care este lipsit de lumină; cufundat în întuneric; obscur. ♢ Fereastră oarbă adâncitură în perete, sub formă de fereastră, făcută în scop decorativ. Cameră oarbă cameră fără ferestre. Cartuş ~ cartuş cu exploziv, dar fără glonţ; cartuş fals. 3) fig. (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de raţiune, de judecată. Supunere oarbă. Încredere oarbă. /<lat. orbus