REÁZEM, reazeme, s.n. 1. Dispozitiv care asigură sprijinirea unui corp de un alt corp; obiect de care cineva sau ceva se poate sprijini; rezemătoare. ♢ (Mec.) Punct de reazem = punct fix în jurul căruia forţa şi rezistenţa tind să ajungă în echilibru. ♦ Parte a unui sistem tehnic prin care se face legătura între două corpuri şi care impune anumite restricţii deplasării relative a acestora. ♦ (Rar) Balustradă. 2. Fig. Sprijin, ajutor, ocrotire. 3. Fig. Cauza, motivarea unei acţiuni; motiv, temei. [Var.: rázăm, reázăm, réazim s.n.] – Din rezema (derivat regresiv).

REÁZEM s. v. apărător, balustradă, mână curentă, ocrotitor, parapet, parmaclâc, pat, pălimar, protector, rampă, rezemătoare, sprijin, sprijinitor, susţinător.

REÁZEM s. 1. v. proptea. 2. (TEHN.) rezemătoare, sprijin. (O piesă care serveşte ca ~.) 3. v. ajutor.

reázem s. n., pl. reázeme

REÁZEM ~e n. 1) Obiect care asigură sprijinirea unui corp. ♢ Punct de ~ loc de contact dintre două corpuri solide unde se exercită forţe de acţiune şi reacţiune. 2) fig. Susţinere materială sau morală; ajutor; sprijin. ~ la bătrâneţe. 3) tehn. Legătură între două elemente ale unui sistem tehnic. /v. a (se) rezema