SÍLĂ, sile, s.f. 1. Sentiment de dezgust, de scârbă, de neplăcere, de repulsie faţă de cineva sau de ceva; aversiune. ♢ Loc. adv. În (sau, rar, cu, înv. de) silă = fără tragere de inimă, fără interes, fără plăcere; din obligaţie. 2. Constrângere. Loc. adj. şi adv. Cu (de-a) sila ori în (sau de, cu) silă = fără voie, în mod forţat. ♢ Loc. adv. De silă, de milă = fiind obligat sau nevoit să..., vrând-nevrând; de voie, de nevoie. ♢ Loc. vb. (Înv. şi reg.) A face (cuiva) silă = a sili (1), a forţa (pe cineva). ♢ Expr. (Înv. şi reg.) A-şi face silă = a-şi da mare osteneală, a se strădui. ♦ Violenţă, abuz săvârşit împotriva cuiva. 3. (Înv.) Putere, forţă. ♦ (Concr.) Armată, oaste. ♦ (Reg.; cu determinări introduse prin prep. „de“) Mulţime de... – Din sl. sila.

SÍLĂ s. 1. v. dezgust. 2. constrângere, forţă, silnicie, violenţă, (livr.) servitute, (Ban.) sălăbărie, (înv.) nevoie, potrivnicie, silinţă, silnicire, strânsoare, (fig.) presiune. (Bunuri obţinute prin ~.)

SÍLĂ s. v. abuz, armată, batjocorire, duium, exces, forţă, grămadă, minune, miracol, mulţime, necinstire, oaste, oştire, potop, puhoi, putere, puzderie, samavolnicie, silnicie, siluire, sumedenie, trupe, viol, violare.

sílă s. f., g.-d. art. sílei; (constrângeri) pl. síle

SÍL//Ă ~e f. Sentiment sau senzaţie de neplăcere faţă de ceva sau de cineva; dezgust; repulsie; aversiune; antipatie. ♢ A-i face (sau a i se face) cuiva ~ (de ceva sau de cineva) a provoca sau a simţi repulsie faţă de ceva sau de cineva. Cu (de-a) ~a prin constrângere; forţat. În (sau din) ~ fără nici o plăcere; fiind nevoit. [G.-D. silei] /<sl. sila