SILÍT², -Ă, siliţi, -te, adj. 1. Care este făcut fără voie, fără tragere de inimă, cu silă; forţat, constrâns, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de formă. 2. (Despre acţiuni, mişcări etc.) Zorit², grăbit. – V. sili.

SILÍT¹ s.n. Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu. [Var.: silítă s.f.] – Din engl. silite, germ. Silit.

Silit ≠ benevol, voit

SILÍT adj. v. grabnic, grăbit, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit.

SILÍT adj. 1. v. silnic. 2. v. afectat.

silít s. n.

SILÍT f. Carbură de siliciu, întrebuinţată ca material termorezistent la cuptoarele electrice. /<fr., engl. silite, germ. Silit

SILÍT s.n. Carbură de siliciu. [< germ. Silit].