AŞEZÁ, aşéz, vb. I. I. 1. Refl. şi tranz. A (se) pune pe ceva sau undeva pentru a şedea sau a face să şadă. ♢ Expr. (Refl.) A se aşeza în pat = a se întinde în pat; a se culca. A se aşeza la lucru = a începe să facă o treabă. ♦ Refl. A poposi. ♦ Refl. (Despre păsări sau insecte) A se lăsa din zbor pe ceva pentru a se odihni. ♦ Refl. A se aşterne formând un strat. ♦ Refl. (Despre lichide în fermentaţie) A se limpezi. ♦ Refl. Fig. A se potoli, a se linişti. 2. Refl. A se stabili într-o localitate, într-un loc. II. 1. Tranz şi refl. A (se) pune într-o anumită ordine; a (se) rândui, a (se) aranja. 2. Intranz. (Pop.) A pune la cale; a proiecta, a plănui. III. Tranz. (Rar) A înfăţişa un fapt într-o anumită lumină. 2. (Înv.) A dispune, a decreta, a hotărî; a institui, a statornici, a fixa. IV. Tranz. A procura cuiva o situaţie mai bună; a căpătui. ♦ A instala pe cineva într-o funcţie. – Lat. *assediare.

A (se) aşeza ≠ a (se) ridica, a (se) scula

A se aşeza ≠ a se ridica

AŞEZÁ vb. v. astâmpăra, baza, bizui, calma, coloniza, conta, domoli, fixa, fundamenta, hotărî, institui, intenţiona, împăca, încheia, încrede, înfiinţa, întemeia, întocmi, limpezi, linişti, orândui, plănui, potoli, proiecta, rândui, sprijini, stabili, statornici, tempera.

AŞEZÁ vb. 1. a sta, a şedea, (pop.) a se pune. (Te rog să te ~ pe scaun.) 2. v. culca. 3. a poposi. (Călătorul s-a ~ la umbra unui copac.) 4. a lua, a pune. (L-a ~ pe genunchi.) 5. a pune, (reg.) a alipui. (~ cana pe masă.) 6. v. stabili. 7. v. posta. 8. v. amplasa. 9. v. depune. 10. v. cădea. 11. v. aranja. 12. v. aşterne. 13. v. pune. 14. v. potrivi. 15. v. aranja. 16. (pop. şi fam.) a (se) căpătui, a (se) rostui. (S-a ~ şi el la casa lui.) 17. (fam. fig.) a se aşterne, a se pune. (Se ~ pe carte, pe învăţătură.)

aşezá vb., ind. prez. 1 sg. aşéz, 3 sg. şi pl. aşáză, 1 pl. aşezăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. aşéze; ger. aşezând

A SE AŞEZÁ mă aşéz intranz. 1) A se instala (pe ceva) pentru a şedea. 2) A se pune într-o anumită ordine. 3) (despre păsări sau insecte) A se lăsa din zbor (pe ceva). 4) A se aranja cu traiul într-un loc; a se restabili; a se statornici. 5) (despre substanţe pulverulente) A se lăsa pe o suprafaţă, formând un strat; a se aşterne; a se depune. 6) (despre lichide în fermentaţie) A deveni limpede. 7) A ajunge în stare de linişte; a se linişti. /<lat. assediare

A AŞEZÁ aşéz tranz. 1) A face să se aşeze. 2) A pune într-o anumită ordine; a ordona; a orândui; a dispune; a aranja. ~ cărţile pe poliţă. 3) A desemna într-un post sau într-o funcţie bună; a aranja. 4) fam. (persoane) A pune la punct; a aranja. 5) pop. A găti din timp; a pune la cale. ~ o petrecere. /<lat. assediare

aşezá (-z, -at), vb. – 1. A pune într-un loc. – 2. A pune, a aranja. – 3. A stabili, a fixa. – 4. A dispune, a institui. – 5. A orîndui, a aranja, a organiza. – 6. A hotărî, a decide, a cădea la înţelegere. – 7. (refl.) A sta liniştit. – Mr. aşedz, aşidzare. Lat. *assĕdiāre, de la sĕdēre sau de la sĕdium (Hasdeu 1992; Tiktin; Puşcariu 142; REW 721; DAR); cf. sp. asear, şi fr. asseoir ‹ lat. assedere. Sensurile secundare coincid cu evoluţia semantică a sp. asear (cf. 5) şi sentar, şi a fr. asseoir, assiete (des impôts), cf. 4. Cf. dubletul neol. asedia. Der. aşezămînt, s.n. (instituţie; locaş; situaţie; constituţie; dispoziţie; înţelegere); aşezămîntar, s.m. (înv., slujbaş însărcinat cu împărţirea contribuţiilor); aşezător, adj. (stabil, stabilit); aşezătură, s.f. (teren jos, terasă). Din rom. provine săs. aschezân.