CURĂŢÁ, cúrăţ, vb. I. I. 1. Tranz. şi refl. A face să dispară murdăria, a înlătura impurităţile de pe ceva sau de pe sine. ♦ Tranz. A îndepărta coaja, pieliţa de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. Tranz. şi refl. A (se) vindeca de o boală (de piele). 3. Tranz. A îndepărta asperităţile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiţionării, îmbunătăţirii aspectului său pentru unele operaţii tehnologice ulterioare. II. Fig. 1. Tranz. şi refl. A (se) scăpa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău). 2. Refl. (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica. 3. Tranz. (Fam.) A omorî. ♦ Refl. A muri. 4. Tranz. şi refl. A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban. [Var.: (pop.) curăţí vb. IV] – Din curat.

A (se) curăţa ≠ a (se) mânji, a (se) murdări

CURĂŢÁ vb. v. asasina, debarasa, deceda, descotorosi, dispărea, duce, izbăvi, mântui, muri, omorî, pieri, prăpădi, purifica, răposa, răscumpăra, salva, scăpa, sfârşi, stinge, sucomba, suprima, ucide.

CURĂŢÁ vb. 1. v. deretica. 2. a elimina, a îndepărta, a înlătura. (~ murdăria de pe jos.) 3. v. şterge. (~ praful.) 4. (înv. şi reg.) a cura, (Transilv.) a tăgăşi. (A ~ un obiect de murdărie.) 5. v. purifica. 6. v. dezinfecta. 7. (înv.) a cura. (~ un fruct de coajă.)

curăţá vb., ind. prez. 1 sg. cúrăţ, 2 sg. cúreţi, 3 sg. şi pl. cúrăţă; conj. prez. 3 sg. şi pl. cúreţe; ger. curăţând

A SE CURĂŢÁ mă cúrăţ intranz. 1) A deveni (mai) curat prin înlăturarea murdăriei sau a impurităţilor. 2) fig. (despre persoane) A deveni (mai) curat moraliceşte; a se purifica. 3) pop. A rămâne fără nici un ban; a se lefteri. 4) fig. A înceta din viaţă; a deceda; a muri. /Din curat

A CURĂŢÁ cúrăţ tranz. 1) A face să se curăţe. ~ o haină. ~ un iaz. 2) (fructe, legume, ouă etc.) A lipsi de stratul de deasupra (coajă, pieliţă, puf). 3) pop. A lipsi de viaţă; a omorî; a ucide. /Din curat