SCĂDERE, scăderi, s.f. 1. Acţiunea de a scădea şi rezultatul ei; reducere, micşorare, descreştere (a cantităţilor, a volumului, a proporţiilor). ♦ Una dintre cele patru operaţii aritmetice fundamentale, prin care se determină diferenţa dintre două numere, diferenţă care adunată cu scăzătorul trebuie să dea un număr egal cu descăzutul. 2. Defect, cusur, lipsă, imperfecţiune. ♦ (Înv.) Pierdere, diminuare a valorii. – V. scădea.

Scădere ≠ adunare, creştere, mărire, sporire

SCĂDÉRE s. v. daună, decadenţă, decădere, decedare, deces, declin, dispariţie, lipsă, mizerie, moarte, necaz, neplăcere, ne-voie, pagubă, pieire, pierdere, prăpădire, prejudiciu, răposare, reflux, regres, sărăcie, sfârşit, stingere, stricăciune, sucombare, supărare.

SCĂDÉRE s. 1. v. descreştere. 2. v. îngroşare. 3. v. re-ducere. 4. (MAT.) (înv.) scăzământ, substracţie, sustragere. (Operaţia de ~.) 5. v. ieftinire. 6. v. mic-şorare. 7. coborâre. (~ bruscă a temperaturii.) 8. v. atenuare. 9. diminuare, (înv. şi pop.) mic-şorare, (fig.) ştirbire. (~ a prestigiului cuiva.) 10. v. defect.

scădére s. f., g.-d. art. scădérii; pl. scădéri

SCĂDÉR//E ~i f. 1) v. A SCĂDEA. 2) Micşorare a ceva din punct de vedere cantitativ. ~ea preţurilor. 3) (în opoziţie cu adunare) Operaţie aritmetică prin care dintr-un număr (descăzutul) se scot atâtea unităţi, câte are altul (scăzătorul), calculându-se diferenţa dintre ele. ♢ Semnul ~ii minus. 4) fig. Lipsă a unei însuşiri fizice sau morale; neajuns; cusur; defect; meteahnă. /v. a scădea

SCĂDERE, (operaţie aritmetică) 1. Operaţie inversă adunării cu limitări -mărimea vidă, rezultate negative- 2.( definiţie derivată) Fie date două numere aparţinând şirului N numite A şi B. Se cere un al treilea număr numit diferenţă notat A-B care este vecinul succesiv stânga de B ori al lui A. sursă: Ion Ionescu de la Brazi