|
|
ţoi. 16 rezultate gasite
ŢOI1, ţoi, s.m. (Ornit.; reg.) Ţiclete. – Et. nec.
ŢOI2, ţoiuri, s.n. Păhărel în formă de sticluţă cu gâtul lung şi îngust, din care se bea ţuică sau rachiu. ♦ Conţinutul unui asemenea păhărel. – Et. nec.
TOI, toiuri, s.n. 1. (La sg.) Punctul culminant al unei acţiuni sau al unui fenomen în desfăşurare. ♦ (Pop.) Partea principală, miezul unui lucru. 2. Învălmăşeală, încăierare; tărăboi, zarvă. 3. (Înv.) Ceată, stol, cârd, grup. – Din tc. toy „banchet“.
ŢOI s. (reg.) ciocan, (prin Olt.) puţoi. (Un ~ cu ţuică.)
TOI s. v. animozitate, balamuc, bătălie, ceartă, cârd, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gălăgie, gâlceavă, gros, hărmălaie, huiet, învrăjbire, larmă, litigiu, luptă, mulţime, neînţelegere, scandal, stol, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vrajbă, vuiet, zarvă, zgomot, zâzanie.
TOI s. 1. miez, mijloc, putere, (pop.) dric, tărie, temei, (reg.) vipie, viu. (În ~ul nopţii.) 2. zor, (pop. şi fam.) dârdoră. (În ~ul muncii.)
toi s. n., (învălmăşeli, cete) pl. tóiuri
ţoi (pasăre) s. m., pl. ţoi, art. ţóii
ţoi (păhărel) s. n., pl. ţóiuri
TO//I ~iuri n. 1) Moment de maximă intensitate în desfăşurarea unei acţiuni sau a unui fenomen; miez ~ recoltei. 2) pop. Forfotă a unei mulţimi de oameni; învălmăşeală. 3) înv. Grup mare de oameni, de animale aflat în dezordine; cârd. [Monosilabic] /<turc. toy
ŢOI1 ~ m. reg. Pasăre migratoare insectivoră, de talie mică, cu cioc conic şi cu penaj divers colorat; ţiclete; scorţar. /Onomat.
ŢOI2 ~uri n. Păhărel în formă de sticluţă, din care se bea ţuică. /Orig. nec.
ŢOI2, ţóiuri, s.n. ~ (din (şi variantă curentă pt.) puţoi [puţă + suf. augm. -oi], ca formă abreviată, din motive de bună-cuviinţă)
toí, toiésc, vb. IV (reg.) 1. a certa, a mustra. 2. a face zgomot. 3. a (se) calma, a (se) linişti.
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
