SCUMP, -Ă, scumpi, -e, adj. 1. (Despre lucruri) Care se vinde sau se cumpără la un preţ ridicat; costisitor; (despre preţuri) mare, ridicat. ♦ (Despre oameni) Care cere preţuri mari. 2. (Despre lucruri) Valoros, preţios, de preţ. Daruri scumpe. 3. (Despre fiinţe) Foarte drag, iubit. 4. (Înv. şi pop.) Zgârcit. ♢ Expr. (A fi) scump la vorbă = (a fi) tăcut. A fi scump la râs = a râde rar, a fi posac. A fi scump la vedere = a se arăta rar în societate, printre ceilalţi oameni; a fi greu de găsit. ♢ (Substantivat) Leneşul mai mult aleargă, scumpul mai mult păgubeşte. – Din sl. skonpŭ.

Scump ≠ ieftin

SCUMP s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

SCUMP adj., s. 1. adj. costisitor, (înv. şi reg.) bănos, (înv.) costător. (Lucruri ~.) 2. adj. preţios, rar, valoros. (Bijuterii ~.) 3. adj. bogat, luxos, preţios. (Haine ~.) 4. adj. v. exorbitant. 5. adj. drag, iubit, îndrăgit, (fig.) dulce. (Fiinţă ~.) 6. s. drag, iubit. (~ul meu!) 7. adj. drag, iubit, îndrăgit. (Imaginea ~ a copilăriei.)

SCUMP adj. v. adunător, ales, amănunţit, aparte, atent, cruţător, deosebit, distins, econom, meticulos, migălos, minuţios, păstrător, riguros, scrupulos, serios, strângător.

scump adj. m., pl. scumpi; f. sg. scúmpă, pl. scúmpe

SCUMP ~ă (~i, ~e) 1) şi adverbial (despre lucruri) Care costă mult; care are preţ ridicat; costisitor. ♢ Piatră ~ă (sau preţioasă) mineral cu proprietăţi fizice deosebite datorită cărora este folosit la confecţionarea bijuteriilor; nestemată. 2) şi substantival (despre persoane) La care cineva ţine (foarte) mult; drag. Prieten ~. Meleag ~. 3) fig. (despre noţiuni abstracte) Care este dobândit cu preţul unor mari sacrificii şi eforturi. Fericire ~ă. 4) şi substantival înv. Care este econom peste măsură. ♢ A fi ~ la vorbă a vorbi puţin; a fi tăcut. A fi ~ la râs a râde rar. /<sl. skonpu