SFAT, sfaturi, s.n. 1. Vorbe, argumente spuse cuiva pentru a-l convinge să procedeze într-un anumit fel, într-o împrejurare dată; povaţă, îndemn, îndrumare. 2. Adunare de oameni întruniţi pentru a delibera, a lua hotărâri sau (în trecut) a ajuta la conducerea ţării. ♢ (În trecut) Sfat popular = organ local al puterii de stat (în regiuni, raioane, oraşe şi comune); clădirea în care îşi avea sediul acest organ. 3. Consfătuire, consiliu. ♦ (Pop.) Conversaţie, taifas. 4. (Rar) Zvon, veste, vorbă. [Var.: svat s.n.] – Din sl. sŭvĕtŭ.

SFĂT s. v. clopotar, paracliser, ţârcovnic.

SFAT s. v. acord, aprobare, asentiment, aviz, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, consfătuire, consimţământ, consimţire, conversaţie, convorbire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, dialog, discuţie, încuviinţare, îngăduinţă, înţelepciune, învoială, învoire, judecată, măsură, minte, moderaţie, permisiune, raţiune, socoteală, socotinţă, tact, voie, voinţă, vrere.

SFAT s. 1. îndemn, îndrumare, învăţătură, povaţă, povăţuire, vorbă, (pop.) învăţ, (înv.) consiliu, cuget, dăscălie, gând, povăţuială, povăţuitură, sfătuială, sfătuire, socoteală. (I-a ascultat toate ~urile.) 2. v. recomandare. 3. v. adunare. 4. (IST.) consiliu, divan, (înv.) scaun, tănaci. (~ domnesc.) 5. (IST.; în Roma antică) sfatul bătrânilor = senat. 6. v. taifas. 7. consiliu, primărie, (înv.) vornicie. (S-a dus la ~ pentru o adeverinţă.)

sfat s. n., pl. sfáturi

SFAT ~uri n. 1) Învăţătură menită să călăuzească pe cineva în diferite situaţii; povaţă; îndrumare. A urma ~ul cuiva. ♢ A sta la ~ a sta de vorbă; a conversa. 2) înv. Organ colegial de conducere; consiliu. 3) pop. Conversaţie (de obicei) pe teme lipsite de importanţă. /<sl. subĕtu, svétu

sfăt², sfeţi, s.m. (reg.) copil de ţigan.