CARPI s.m. pl. Populaţie geto-dacică ce a trăit pe teritoriul românesc, la est de Muntii Carpaţi. – Din lat. Carpes.

CÂRPÍ, cârpesc, vb. IV. Tranz. 1. A petici, a repara, a coase un obiect rupt sau descusut. ♢ Expr. Cu ochii cârpiţi de somn = neputându-şi ţine ochii deschişi din cauza somnului. 2. A repara un obiect spart sau crăpat. 3. Fig. A pălmui pe cineva. 4. Fig. A născoci, a inventa la repezeală o motivaţie, o explicaţie, un pretext (nu prea convingător). – Din sl. krupiti.

CÂRPÍ vb. v. ameţi, chercheli, da, îmbăta, pălmui, trage, turmenta.

CÂRPÍ vb. 1. v. petici. 2. a coase, a prinde, a ţese, (Transilv.) a ştopoli, (Mold.) a ţârâi. (I-a ~ ciorapul.) 3. a drege, a repara. (~ un obiect spart.)

carpi s. m. pl.

cârpí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârpésc, imperf. 3 sg. cârpeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cârpeáscă

A CÂRP//Í ~ésc tranz. 1) (obiecte, haine, încălţăminte etc.) A repara prin aplicarea unor cârpeli; a cârpăci; a petici. ♢ Cu ochii ~iţi de somn cu ochii semideschişi din cauza somnului. 2) fig. pop. A lovi cu mâna. 3) (minciuni) A plăsmui la moment. /<sl. krupiti

CARPI s.m. pl. (?sursa discutabila) Populaţie de origine dacică. În secolele II-III e.n. carpii au locuit teritoriul de la est de Carpaţi până la Nistru. După unii cercetători, denumirea de carpi vine de la Carpates (munte), nume ce derivă fie din rădăcina sker = „a tăia“, fie din alfabetul Karpë, Karme (karp-m) = „stâncă“; după alţii, el ar deriva din rădăcina indo-europeană Kar = „a lăuda“. Indiferent dacă numele carpilor vine de la Carpates (munte), ori de la forma indo-europeană Kar, un lucru este sigur – şi anume că populaţia carpică a locuit în preajma munţilor Carpaţi. [Sursa: http://www.zamolxis.ro/modules.php?name=Dictionare&op=content&tid=18]