MAGNETIZÁ, magnetizez, vb. I. Tranz. şi refl. 1. Tranz. A face ca un corp să capete, permanent sau temporar, proprietăţi de magnet; a transforma în magnet. ♢ Refl. Corpurile feromagnetice se magnetizează uşor. ♦ Fig. A exercita asupra cuiva o atracţie puternică. 2. Refl. (Fam.) A se ameţi de băutură. – Din fr. magnétiser.

A magnetiza ≠ a demagnetiza

MAGNETIZÁ vb. v. ameţi, atrage, captiva, chercheli, cuceri, delecta, desfăta, fascina, fermeca, îmbăta, încânta, răpi, seduce, subjuga, turmenta, vrăji.

magnetizá vb., ind. prez. 1 sg. magnetizéz, 3 sg. şi pl. magnetizeáză

A SE MAGNETIZ//Á se ~eáză intranz. (despre corpuri feromagnetice) A căpăta proprietăţi de magnet. /<fr. magnétiser

A MAGNETIZ//Á ~éz tranz. 1) (corpuri) A face să se magnetizeze. 2) fig. A pune stăpânire în întregime, exercitând o influenţă puternică. /<fr. magnétiser

MAGNETIZÁ vb. I. tr. 1. A da unui metal proprietăţi magnetice. 2. (Fig.) A exercita o mare influenţă asupra cuiva, a atrage puternic, în mod irezistibil. ♦ refl. (fam.) A se îmbăta. [< fr. magnétiser, cf. germ. magnetisieren].