SCOCIORÍ vb. IV v. scociorî.

SCOCIORÎ́, scociorăsc, vb. IV. (Pop. şi fam.) 1. Intranz. A săpa în ceva făcând o gaură, o adâncitură; a râcâi. ♦ A scormoni, a răscoli. 2. Intranz. Fig. A căuta, a cerceta amănunţit (pentru a găsi ceva sau a scoate ceva de undeva); a scotoci, a cotrobăi. ♢ Refl. Se scociorăşte în buzunare. ♢ Tranz. Ce tot scociorăşti acolo? ♦ Tranz. A privi cu atenţie; a scruta, a cerceta. 3. Tranz. Fig. A aţâţa, a irita, a provoca pe cineva (amintindu-i lucruri neplăcute). [Var.: scociorí vb. IV] – Et. nec.

SCOCIORÎ vb. v. agasa, apărea, arăta, căuta, cotrobăi, enerva, indispune, irita, isca, ivi, împrăştia, începe, înfuria, mânia, necăji, percheziţiona, pica, plictisi, porni, produce, răscoli, răspândi, răz-leţi, risipi, râcâi, scobi, scormoni, scorni, scotoci, scurma, sâcâi, stârni, supăra, umbla, zgândări.

scociorî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scociorăsc, imperf. 3 sg. scociorá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scocioráscă

A SCOCIOR//Î́ ~ăsc 1. intranz. A răscoli peste tot, căutând cu râvnă; a cotrobăi; a scotoci; a scormoni. 2. tranz. 1) fig. (sentimente, amintiri etc.) A face să reînvie (producând durere sufletească); a răscoli; a scormoni. 2) A scobi pătrunzând în adânc; a scormoni. ~ cu cuţitul în trunchi. ♢ ~ cu privirea a scruta. /Orig. nec.