STÍCLĂ, (II) sticle, s.f. I. Substanţă solidă, amorfă, transparentă, translucidă sau opacă, dură, cu un luciu particular, lipsită de flexibilitate, casantă, rău conducătoare de căldură şi de electricitate, formată dintr-un amestec de silicaţi şi obţinută prin topire. ♦ Material asemănător cu sticla (I). ♢ Sticlă de cuarţ = substanţă care are aspectul sticlei (I), obţinută prin topirea cuarţului, rezistentă la variaţiile de temperatură, la acizi şi transparentă la razele ultraviolete, care se foloseşte la fabricarea lămpilor de cuarţ. Sticlă optică = material sticlos cu proprietăţi speciale în privinţa indicelui de refracţie, de o mare omogenitate în compoziţie, folosit la fabricarea lentilelor şi a prismelor aparatelor optice. Sticlă vulcanică = rocă necristalizată provenită în urma răcirii bruşte a lavei. II. Obiect sau piesă componentă a unui obiect, făcute din sticlă (I). ♢ Sticlă de lampă = glob de sticlă (I) cu gât lung, care protejează flacăra lămpii cu petrol. Sticlă de ochelari = lentilă. ♦ (La sg.; depr.) Monoclu. ♦ Spec. Vas înalt (de formă cilindrică), cu gât îngust, făcut din sticlă (I); care serveşte la păstrarea lichidelor; cantitatea de lichid conţinută de acest vas. ♦ Placă subţire de sticlă (I) cu care se închide cadrul ferestrelor, al unor uşi, cu care se acoperă tablourile etc.; geam. [Var.: (înv. şi reg.) stéclă s.f.] – Din sl. stíklo.

STÍCLĂ s. v. monoclu.

STÍCLĂ s. 1. (Olt., Mold., Bucov. şi Transilv.) glajă. (Vas de ~.) 2. (livr.) butelie, (reg.) butelcă, şip, uiagă, (prin Ban.) belcă, (Olt., Mold., Bucov. şi Transilv.) glajă. (O ~ cu lapte.) 3. v. geam. 4. v. lentilă. 5. cilindru, glob, (reg.) burlui, ţilindru. (~ de lampă.) 6. (CHIM.) sticlă organică = plexiglas, stiplex, polimetacrilat de metil; sticlă solubilă = silicat de sodiu.

stíclă s. f. (sil. -clă), g.-d. art. stíclei; (obiecte) pl. stícle

STÍCL//Ă ~e f. 1) la sing. Substanţă solidă amorfă, cu luciu caracteristic, de obicei transparentă şi incoloră, obţinută prin topirea nisipului de cuarţ, având diferite întrebuinţări (la fabricarea geamurilor, veselei, obiectelor de artă etc.). 2) Obiect făcut din această substanţă. ~ de geam. ~ de lampă. ~ de ochelari. 3) Vas din această substanţă, îngustat în partea superioară în formă de gât, folosit pentru păstrarea şi transportarea lichidelor. 4) Cantitate de lichid cât încape într-un astfel de vas. [G.-D. sticlei; Sil. sti-clă] /<sl. stiklo