SCÂRBÍ, scârbesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A simţi sau a produce scârbă (1); a (se) îngreţoşa, a (se) dezgusta. 2. Refl. şi tranz. (Reg.) A (se) întrista, a (se) supăra. 3. Refl. (Înv.) A se înfuria, a se mânia. – Din scârbă.

SCÂRBÍ vb. v. agasa, amărî, boci, căi, căina, cutremura, enerva, indispune, irita, încrâncena, îndurera, înfiora, înfricoşa, înfuria, îngrozi, înspăimânta, întrista, jeli, jelui, lamenta, mâhni, mânia, necăji, plictisi, plânge, pocăi, regreta, sâcâi, supăra, tângui, tremura, văicări, văita, zgudui.

SCÂRBÍ vb. 1. v. îngreţoşa. 2. v. dezgusta.

scârbí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scârbésc, imperf. 3 sg. scârbeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scârbeáscă

A SCÂRB//Í ~ésc tranz. 1) A face să se scârbească; a umple de scârbă; a amărî; a întrista; a mâhni; a posomorî. 2) A face să simtă scârbă, dezgust; a dezgusta; a îngreţoşa. /<sl. skrubéti

A SE SCÂRB//Í mă ~ésc intranz. A fi cuprins de scârbă; a deveni trist; a se mâhni; a se întrista; a se amărî. /<sl. skrubéti