SCORNÍ, scornesc, vb. IV. 1. Tranz. A plăsmui, a inventa; a concepe, a crea. 2. Tranz. A lansa (cu rea-credinţă) o minciună, un zvon (pentru a înşela); a urzi, a ticlui. 3. Refl. A se isca, a se ivi, a se porni, a se declanşa, a se stârni, a se dezlănţui. 4. Tranz. (Pop.) A face să se mişte din locul unde se află, să iasă din adăpost; a stârni, a urni. [Var.: (reg.) zgorní vb. IV] – Din bg. skorna, ucr. skornjaty.

SCORNÍ vb. v. agita, aţâţa, cauza, declanşa, deştepta, determina, dezlănţui, fixa, genera, hotărî, incita, instiga, institui, isca, izbucni, întărâta, întocmi, naşte, orândui, porni, pricinui, prilejui, produce, provoca, râcâi, rândui, scormoni, scula, scurma, stabili, statornici, stârni, trezi, tulbura.

SCORNÍ vb. I. 1. v. inventa. 2. a inventa, a născoci, a plăsmui, a ticlui, (livr.) a fabula, (pop.) a scoate, a stârni, (reg.) a scornoci, (înv.) a băsni, (fig.) a broda, a fabrica, a ţese, a urzi, (fig. rar) a tăia, (fig. înv.) a ascuţi. (A ~ ceva pe socoteala cuiva.) II. 1. v. hăitui. 2. a scormoni, a stârni, (pop.) a scociorî. (~ vânatul din bârlog.)

scorní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scornésc, imperf. 3 sg. scorneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scorneáscă

A SCORN//Í ~ésc tranz. 1) (vorbe, zvonuri, minciuni) A plăsmui, punând în circulaţie cu rea-voinţă. 2) înv. A descoperi prin muncă creatoare; a născoci; a inventa; a izvodi. /<bulg. skorna

A SE SCORN//Í pers. 3 se ~éşte intranz. rar (despre fenomene ale naturii) A începe brusc şi cu violenţă; a se stârni; a se dezlănţui; a se declanşa. Viscolul s-a ~it către seară. /<bulg. skorna