NEAPĂRÁT, -Ă, neapăraţi, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poţi lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ♢ Expr. A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuinţă) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. 2. (Rar) Căruia nu i te poţi împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II, Adv. În mod necesar, cu orice preţ; negreşit. [Pr.: ne-a-] – Ne- + apărat.

NEAPĂRÁT adv. v. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neos-tenit, permanent, pururi, veşnic.

NEAPĂRÁT adj., adv. 1. adj. v. indispensabil. 2. adj. necesar, obligatoriu. (Lucruri de ~ trebuinţă.) 3. adv. v. indispensabil. 4. adv. v. morţiş. 5. adj., adv. v. absolut. 6. adv. v. sigur.

NEAPĂRÁT adj. v. categoric, cert, fatal, inevitabil, precis, sigur.

neapărát adj. m. (sil. ne-a-), pl. neapăráţi; f. sg. neapărátă, pl. neapăráte

NEAPĂRÁT¹ adv. În mod necesar; cu orice preţ. [Sil. ne-a-] /ne- + apărat

NEAPĂRÁ//T² ~tă (~ţi, ~te) (negativ de la apărat) 1) Care este absolut necesar; indispensabil. ♢ A fi de ~tă nevoie (sau tre-buinţă) a fi foarte necesar; a nu se putea lipsi de ceva. 2) rar Care decurge în mod fatal din ceva; care nu poate fi ocolit, evitat sau omis. [Sil. ne-a-] /ne- + apărat