TÁINIC, -Ă, tainici, -ce, adj. 1. Plin de mister; misterios. 2. Neştiut, necunoscut, neînţeles de alţii, secret. ♦ Intim. 3. (Despre locuri) Ascuns, ferit. ♦ (Despre oameni) Retras, singuratic, izolat. 4. Discret, tăcut, închis. – Din sl. tajnŭ, -nikŭ.

TÁINIC s. v. confident, intim.

TÁINIC adj. v. discret.

TÁINIC adj. 1. v. dosnic. 2. v. necunoscut. 3. v. ascuns. 4. v. misterios. 5. v. ezoteric. 6. v. secret. 7. v. tăinuit. 8. v. enigmatic.

táinic adj. m., pl. táinici; f. sg. táinică, pl. táinice

TÁINIC¹ adv. Pe neobservate; pe ascuns; pe furiş. /<sl. tajniku

TÁINI//C² ~că (~ci, ~ce) 1) Care conţine o taină; greu de priceput; mistic; enigmatic; misterios. 2) Care prezintă o taină pentru alţii; secret; ascuns. 3) Care ţine de viaţa particulară a cuiva; intim. 4) Care este ascuns de ochii lumii; ferit. 5) (despre oameni) Care ştie să ţină o taină; discret. /<sl. tajniku