DÉBIT¹, debite, s.n. 1. Tutungerie. ♦ (Înv.) Debit de băuturi spirtoase = cârciumă. 2. (Înv.) Vânzare, desfacere continuă de mărfuri cu amănuntul. 3. Cantitatea de fluid sau de pulbere fină care trece, într-o unitate de timp, printr-o secţiune a unei albii, a unei conducte sau a unui canal. ♢ Debit instalat = valoare maximă a debitului de apă care poate fi utilizat în scopuri energetice de turbinele unei centrale hidroelectrice. ♦ Cantitate de material sau de obiecte produse de o maşină sau de o instalaţie într-o unitate de timp. Debit de energie = energie debitată de o instalaţie într-o unitate de timp. ♦ (Med.) Debit cardiac = cantitatea de sânge expulzată de ventriculul stâng în aortă la fiecare contracţie a inimii sau în cursul unui minut. ♦ (Mil.) Debit de foc = numărul de lovituri care poate fi tras de o gură într-o anumită cantitate de timp. ♦ Fig. Afluenţă (precipitată), torent de cuvinte în vorbirea cuiva. – Din fr. débit.

DÉBIT², debite, s.n. 1. Datorie pe care o are o persoană creditată. 2. Coloană într-un registru de contabilitate sau într-un extras dintr-un asemenea registru, în care se înscriu sporurile de activ sau, respectiv, reducerile de pasiv; (concr.) sumă înscrisă în această coloană. – Din fr. débit, lat. debitum.

DÉBIT s. v. desfacere, plasare, vindere, vânzare.

DÉBIT s. I. v. tutungerie. II. flux. (Are un ~ verbal precipitat.)

débit (de tutun, al unui fluid, al vorbirii, în contabilitate etc.) s. n., pl. débite

DÉBIT² ~e n. 1) Cantitate de fluid care trece într-o unitate de timp prin secţiunea unui canal, a unei conducte sau printr-o albie. 2) Vânzare permanentă a mărfurilor cu bucata. 3) înv. Local unde se vindeau mărfuri cu amănuntul. 4) fig. Vorbire rapidă; şuvoi verbal. /<fr. débit

DÉBIT¹ ~e n. cont. 1) Sumă pe care cineva o datorează unei persoane (mai ales juridice) creditoare. 2) Rubrică din partea stângă a unui registru contabil, unde se înscriu veniturile şi reducerile de pasiv (cheltuielile). 3) Suma înscrisă în această rubrică. /<fr. débit

DÉBIT¹ s.n. Sumă sau lucru împrumutat, de împrumut. ♦ Cont asupra a ceea ce s-a împrumutat sau s-a furnizat cuiva; evidenţa contabilă a acestui cont. [Pl. -te, -turi. / < it. debito, fr. débit, cf. lat. debitum].

DÉBIT² s.n. 1. Desfacere, vânzare a unor mărfuri. 2. Local, loc unde se vinde cu amănuntul; prăvălie; tutungerie. 3. Cantitate de lichid, de fluid pe care o lasă să se scurgă un izvor, un rezervor etc. ♢ Debit solid = cantitatea de material solid transportat de un curs de apă în unitatea de timp în suspensie. ♦ Cantitate de curent electric dată de o sursă de electricitate într-un anumit timp (luat ca unitate). 4. (Fig.) Şuvoi, torent de cuvinte, flux verbal. [Pl. -te, -turi. / < fr. débit].