DÚLCE, (A) dulci, adj., (B 2) dulciuri, s.n., (B 1) s.n. A. Adj. I. 1. Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului. ♦ Care a fost îndulcit (cu miere, cu zahăr etc.). 2. (Despre lapte) Proaspăt; nefermentat. ♦ (Despre brânzeturi) Care nu a fost sărat sau care a fost sărat foarte puţin. 3. (Despre fructe) Care este produs de un pom fructifer altoit, având gustul dulce (A I 1). 4. (Despre apă) De râu, de izvor, de fântână. II. Fig. 1. Frumos, drăguţ, gingaş. Zâmbet dulce. ♢ Expr. A face (cuiva) ochi dulci = a privi (pe cineva) cu dragoste; a curta. ♦ (Despre miros) Aromatic, parfumat. ♦ (Despre glas, sunete etc.) Plăcut la auz; melodios. ♦ (Despre lumină) Puţin intens, blând, potolit. ♦ (Despre culori) Estompat, pal. 2. (Despre somn) Liniştit, calm, odihnitor. 3. (Despre gesturi, acţiuni) Uşor, delicat, gingaş. 4. (Despre terenuri) Puţin înclinat, cu pantă redusă, uşor de urcat. 5. (Despre climă şi agenţi fizici) Moderat, temperat. 6. (Despre fiinţe) Simpatic, plăcut la înfăţişare sau în comportări. ♦ Iubit, drag. 7. (Despre oameni) Blând, omenos, înţelegător. ♦ Care procură mulţumire; agreabil. ♦ (Despre vorbe) Care place, desfată, mângâie. ♦ (Despre gânduri exprimate, versuri etc.) De dragoste; p. ext. searbăd, fad. B. S.n. 1. Ceea ce e plăcut, bun; ceea ce produce plăcere, bucurie. ♢ Loc. adj. De dulce = (în ritualul bisericii creştine; despre mâncăruri) care este permis numai în perioadele dintre posturi; (despre zile sau perioade) în care este îngăduit să se mănânce orice fel de aliment. ♢ Expr. (Fam.) A spune (cuiva ceva) de dulce = a spune (cuiva) lucruri dezagreabile, a reproşa (cuiva ceva), a certa pe cineva. ♦ Perioadă de timp cât este îngăduit credincioşilor creştini să mănânce carne. 2. (Mai ales la pl.) Preparat dulce (A I l) care se mănâncă. – Lat. dulcis.

DÚLCE adj. v. agreabil, armonios, blând, calm, delicat, domol, drag, drăgălaş, drăguţ, estompat, fin, frumos, frumuşel, gingaş, graţios, iubit, îmbălsămat, îm-bătător, îndrăgit, înmiresmat, lin, liniştit, melodic, melodios, moderat, muzical, netulburat, pal, palid, parfu-mat, paşnic, pierdut, plăcut, potolit, potrivit, scump, sonor, stins, suav, şters, temperat, tihnit, unduios, uşor.

DÚLCE adj. 1. v. îndulcit. 2. proaspăt. (Lapte ~.) 3. nesărat. (Brânză ~.)

dúlce adj. m. şi f. dúlce, g.-d. art. dúlcii; pl. m. şi f. dulci

dúlce s. n., (preparate dulci) pl. dúlciuri

DÚLC//E² ~i adj. 1) Care are gustul zahărului sau al mierii. Struguri ~i. 2) Care a fost îndulcit (cu zahăr sau cu miere). 3): Lapte ~ lapte proaspăt. 4): Apă ~ apă de izvor sau de râu. 5): Caş ~ caş nesărat. 6) fig. Care produce plăcere (vizuală, auditivă, olfactivă etc.). Zâmbet ~. Somn ~. ♢ Vorba ~ mult aduce cu binele poţi multe. 7) (despre persoane) La care cineva ţine (foarte) mult; drag; scump. Mamă ~. 8) (despre fiinţe vii, de obicei mici) Care trezeşte simpatie. 9): Climă ~ climă temperată, moderată. /<lat. dulcis

DÚLC//E¹ ~iuri n. 1) Ceea ce produce plăcere şi satisfacţie deosebită. ♢ A fl sătul de ~ a se sătura de bine. Până nu guşti amarul, nu ştii ce-i ~ ele până nu guşti viaţa grea, n-o înţelegi pe cea bună. 2): De ~ care, după ritualul bisericii creştine, nu se mănâncă în timp de post; de frupt. 3) mai ales la pl. pop. Mâncare servită ca desert. /<lat. dulcis