SEC, SEÁCĂ, seci, adj. 1. Lipsit de apă; care a secat, s-a uscat. Albia seacă a unui râu. ♦ (Despre locuri) Lipsit de umezeală; p. ext. arid, neproductiv. ♢ Tuse seacă = tuse uscată, fără expectoraţie. Timbru (sau sigiliu) sec = urmă de ştampilă în relief, care se imprimă pe anumite acte cu o maşină specială, fără tuş. 2. În care nu se află nimic; gol, deşert. ♢ Nucă seacă = nucă fără miez sau cu miezul nedezvoltat. Sunet sec = sunet scurt, fără rezonanţă. Ochi sec = orbită goală a ochiului. ♢ Expr. (Substantivat) A înghiţi în sec = a) a înghiţi fără a avea ceva în gură; b) a se reţine de la ceva, a fi nevoit să-şi înfrâneze o dorinţă. ♦ (Pop.; despre părţile corpului) Atrofiat, paralizat. Mână seacă. 3. (În loc. adj.) De sec = de post, care nu este de dulce. 4. Fig. Lipsit de conţinut, de sens, fără folos. ♢ Loc. adv. În sec = în zadar, fără rost. 5. Fig. (Adesea substantivat) Fără minte, prost. 6. Fig. (Despre oameni şi manifestările lor; adesea adverbial) Lipsit de sensibilitate, de căldură; aspru, tăios, rece. 7. Fig. (Rar) Tare, puternic, dârz. – Lat. siccus.

Sec ≠ alcoolizat, umed

SEC s. v. post.

SEC adj., s. v. bleg, incapabil, infirm, invalid, nătăfleţ, nătărău, nătâng, necapabil, neghiob, neputincios, nerod, netot, prăpădit, prost, prostănac, schilod, slăbănog, stupid, tont, tontălău.

SEC adj. v. aspru, atrofiat, costeliv, degenerat, deşert, flămând, flămânzit, gol, înfometat, jigărit, nefertil, neîncărcat, nemâncat, neproductiv, neroditor, nesătul, paralizat, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, răstit, ridicat, sărac, secetos, sfrijit, simplu, slab, slăbănog, steril, sterp, uscat, uscăţiv, vid.

SEC adj. 1. v. secat. 2. v. arid. 3. v. uscat. (Tuse seacă.) 4. găunos, gol. (Nuci ~.) 5. (Transilv.) secăreţ, (Olt.) secăţiu. (Boabe de cereale ~.) 6. (reg.) sterp. (Varză seacă.)

sec adj. m., f. seácă; pl. m. şi f. seci

SEC seácă (seci) 1) Care este lipsit de apă sau de umezeală; uscat. Teren ~. ♢ Tuse seacă tuse fără expectoraţie. Ger ~ ger uscat, fără zăpadă. Vin ~ vin nealcoolizat. A mânca de ~ a posti. 2) şi fig. Care nu are nimic în interior; gol; deşert. Nucă seacă. ♢ Cap ~ om prost. În ~ a) în gol; b) în zadar. A înghiţi în ~ a) a înghiţi fără a avea ce înghiţi; b) a-şi înfrâna o dorinţă. 3) (despre membre) Care nu funcţionează; atrofiat. Mână seacă. 4) şi adverbial (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de căldură sufletească; rece. /<lat. siccus